Mă duceam să mă tund. N-am schimbat niciodată frizeria, fiindcă m-am obişnuit acolo, deşi unele frizeriţe par că n-au nicio treabă cu această meserie. Pe drum n-am întâlnit nimic primejdios, ziua începuse chiar bine.
Intrând în frizerie, o observ pe tipa care tunde bine că are un alt client. Îmi spune să iau loc pe scaunul de alături că imediat va veni şi colega ei. Speram ca acea colegă să nu fie femeia mai în vârstă care ultima dată mi-a feliat ceafa cu briciul nefiind atentă, mai prioritară fiind o ştire de la TV-ul situat undeva sus într-un colţ. Nu aştept foarte mult şi apare o femeie-bărbat.
Ştiţi cum arată o femeie-bărbat? Nup? Păi este solidă, are o voce groasă, şi te bagă în sperieţi când vorbeşte cu tine. Cam aşa era şi respectiva.
- Cum te tund?
- Tuns scurt 
- Perciunii cum îi fac?
(m-am pierdut)
- Drepţi? Ascuţiţi?
- Drepţi…
- Bine!
Acel “bine!” atât de hotărâtor nu-mi plăcea. Deobicei sunt luat cu foarfeca, însă individa a preferat să bage maşina-n capul meu. VUM VUM în urechile mele, nu mai termina cu maşina aia. Decide să mă ia şi cu foarfeca şi într-un final începe să-mi dea cu … peria (?!) aceea pentru a înlătura firele de păr de pe faţa mea. Evident că nu-mi plăcea, urăsc chestia asta, şi mă strâmbam
- De ce te strâmbi? hăhă ia uite ce se strâmbă.
Mai mi-a dat cu porcăria aia de nu ştiu câte ori pe faţă, nu ştiu dacă intenţionat sau nu, cert e că totuşi m-a tuns ok. Am ieşit din frizerie şi de-aici au început etapele la care mă aşteptam. Vrei mobile furate de ţigani, la preţuri mici? vino în Rahova!
Primul ţigan se îndreaptă spre mine, nu voi da detalii despre ei că nu i-am văzut foarte bine, doar pe ultimul, dar totuşi nu am stat să negociez cu ei. Aşa cum spuneam, se apropie primul ţigan de mine :
- Uite frate, mobil cu clapă ŢAC, ia uite e performant, e perfecţionist, ia uite.
- N-am bani îmi pare rău.
A fost dezamăgit omul, cred. Mă văzuse că ieşisem dintr-o frizerie, un loc unde plăteşti deci tre să-ţi fi rămas nişte bani, în asta consta speranţa lui, însă nu a avut noroc cu mine. Traversez (eram la Piaţa Rahova) la Tip-top , după care traversez iar pe partea cealaltă pentru a fi pe partea locuinţei mele. Nu ajung bine, pe partea de vis-a-vis că HOP alt ţigan (care ştiu sigur ca mai vinde şi geci de piele pentru bărbaţi) îşi face apariţia şi vorbind repede spune :
- Mobil, mobil, am mobil, e bun, e ieftin, e…
- N-am bani îmi pare rău.
- Nu-l dau pe mulţi bani! câţi ai la tine?
- N-am deloc!
Mă lasă şi pleacă. Ce ştiu despre tipu’ ăsta e că a încercat să-i vindă unei băbuţe, o geacă de piele neagră pentru bărbaţi
.
Credeam că am scăpat de ei, dar apare încă unul. Acesta e genul optimist, încăpăţânat, care nu se lasă cu una cu două. E sigur că ai bani, şi nu te lasă deloc. Spre ghinionul meu.
- Puştiule, ia uite! două telefoane ultra performante (şi le scoate din 2 buzunare mici de la geacă)
- N-am bani, îmi pare rău! (deja mă plictisisem frate!)
- Hai puştiule, uite le dau şi ieftin, sunt şi bune, sunt neumblate să moară ce-am eu mai scump, să mor eu dacă te mint
- Te cred, dar chiar n-am bani
- Păi hai să facem o combinaţie cumva tre să se găsească o soluţie
- Poate s-ar găsi, dar nici nu vreau vreun mobil nou.
- Hai puştiule că uite! am găsit! (în tot acest timp el se plimba cu mine
) îmi dai mobilul tău plus ceva bani şi eu îţi dau mobilul ăsta…
- …
- Eh ce zici? merge? merge? zi puştiule
- Nu am nevoie de mobil nou, înţelege, îţi pierzi timpul cu mine, poate altu chiar vrea
- Da’ ce-ai de pierdut frăţică, să moară mama dacă nu e bun, e neumblat
- Observ, dar n-am bani
- Păi găsim o soluţie
- Nu vreau
Într-un final cedează şi pleacă dar credeam că nu mai scap de el 