A fi sau a nu fi ciudat
Dec8
Eu adorm foarte repede… extrem de repede. E puţin ciudat să dormi împreună cu mine (ştiu că v-aţi imaginat). Oana a fost martoră la vreo 4 momente de „vorbire” în timpul „REM”-urilor mele. Practic, în aceste momente, eu visez dar o aud pe ea vorbind cu mine şi îi răspund ce fac în vis. Vă povestesc câteva faze demente :
a) Eu eram la mine în cameră, în Rahova, în Bucureşti, ea era la ea în cameră, în Berceni, în Bucureşti, şi în timp ce vorbeam, eu stăteam CU CApu’ pe plapumă şi mi se închideau uşor uşor ochii. Eu tot vorbeam cu ea, şi la un moment dat fără nici un sens, fără nicio treabă eu am spus: Da…da’ tramvaiele nu…merg… După care am întrebat-o brusc ce-am zis
.
b) Eu dormeam, ea nu, aşa că m-a sunat şi i-am răspuns, doar că… nu eu i-am răspuns
, eu eu dormeam. Conversaţia din câte am înţeles a decurs ceva de genul, nu pot reproduce exact:
O: – Ce faci?
K: – Bine, tu?
O: – (nu am idee… sper să-mi spună ea mai exact conversaţia, am uitat s-o întreb)
K: – Da.. o să-ţi zic ceva, da’ nu acum….
O: – Ce? Zi…
K: – Nu acum… lasă-mă…
O: – Ziii….
K: – Nuuuu…lasă-mă în pace!! Vreau să doooorm!
O: – Zi mă!
K: – Nuuu, vreau să dorm! Lasă-mă să dorm!
Şi m-a lăsat să dorm
, dar a 2a zi povestindu-mi îmi aminteam vag că s-ar fi întâmplat ceva de genul… doar că lucrul pe care i-l promisesem că o să i-l spun, deşi parcă ştiam atunci, când m-am trezit uitasem complet… de fapt nici nu ştiam de ce am reacţionat aşa, parcă nu fusesem eu
Read more »