Kano’s blog

Am observat cu timpul

Că de tot se alege nimicul

Totul este trecător

Şi poate-mi explic aşa

De ce uşor uşor parcă simt că mor

Am fost imaginat

De o fiinţă cu moralul ridicat

Şi mă-ntreb de ce doar persoanele mici

Sunt capabile să creeze creaturile de-aici

Aveam şi eu gaşca mea

Cum fiecare generaţie şi-o formează pe a sa

Eram foarte coloraţi

Şi presăraţi cu stele

Iar prietenii mei, erau şi ai prietenelor stăpânei mele

Alergam şi ne jucam

În salturi mari, curcubeie formam

Acum singurul curcubeu

Este alb şi negru şi este al meu

Fraţii mei mi-au povestit c-au observat

Că lumea s-a cam decolorat

Dar eu nu ştiam ce spun

Până atunci nu văzusem

Negrul intens de-acum

Gaşca mea între timp a dispărut

Şi incolorul a şi apărut

Am plâns şi-am nechezat

Într-o lume de un alb imaculat

După 10 ani şi-un pic

Nu credeam că voi rămâne singur

Într-un iad cumplit

Noaptea se lăsa…

Iar întunericul frumuseţea-mi ascundea

Dimineaţa sub copaci tăcuţi

Mă întrebam de ce sa fiu supus la acest chin

Cu ce scop suntem făcuţi?

Dacă oricum, trebuie să murim Read more »

Când pierd ceva sau pe cineva
Voi reflecta… şi într-un final voi ceda
Dar până atunci voi fi dominat de nervozitate
Voi regreta, până voi lăsa totul în spate

Rictusul dezamăgirii, mă cuprinde fără voinţa mea
Venele zbiară disperate, toropite de colaps
Îmi zgârii fruntea, ştiind că nu mă pot salva
Iar sângele ţâşneşte, înnebunindu-mă pas cu pas

Mă prăbuşesc în ale chinului instrucţii
Spasmele mă învăluie, simt că obosesc
Am crampe în inima minţii
Din acest acest coşmar nu am cum să mă trezesc.

Corpul îmi pulsează, căci mă zbat în convulsii
Mă agit în cămaşa de forţă numită remuşcare
Nu mă controlez, sunt torturat de contracţii
Sunt un pion chinuit care nu cere îndurare

Chipul mi se umflă şi se învineţeşte
Flash-uri ale amintirilor mă orbesc
În mine doar inconştientul mai trăieşte
Sângele curgând, îmi închide ochii ce se-nroşesc Read more »

Trăim într-un glob de cristal plin de fum
Logica se pierde, ne îndreptăm către eroare
fragmente de memorie sunt păstrate-n al minţii album
Taina vieţii: unul se naşte, altul moare…

În roata vieţii ne învălmăşim şi ameţim…
Aglomeraţia de zgomote ne derutează
Alegem calea mai uşoară: să lovim, să minţim
Şi regretăm, când timpul ne imobilizeaza

Vom uita de tot şi de toate
Vom trăi fericiţi în lumea noastră
Vom uita că trăim, vom uita alte persoane
Vom uita necazuri, vom uita bucurii
Vom uita de soare, vom uita de ploi
Vom chinui vieţile altora care cândva vor fi ca noi

După un zâmbet stau ascuns
Nu vreau să ies la suprafaţă
Săgeţile nervozităţii m-au străpuns
Şi lăcrimez putere… dar pun mâinile pe faţă

Înlănţuit de dureri sfâşietoare
Mă zbat să mă eliberez
Şi simt, sau mi se pare
Că mă dezintegrez

Oare treptat, treptat
Orbesc în lacrimi de gheaţă? Read more »

Read more »

Mă trezesc şi văd cum soarele-nsoţeşte dimineaţa
Îmi fac încălzirea , pentru o întrecere cu viaţa
Deja îmbrăcat , alerg haotic spre ieşire
În faţa mea , o aglomeraţie se deplasează în neştire

Mă pierd printre ei şi sunt împins din fiecare parte
Însă ştiu că decât mulţimea aceasta ne desparte
Mă izbesc de ei şi cad , dar nu mă doare
Asta până sunt călcat în picioare

Mă ridic optimist şi încăpăţânat
Cu dorinţa de a ajunge la tine teafăr şi nevătămat
Pentru tine aş străbate kilometri întregi
Doar să mă accepţi şi să mă înţelegi

Scap de mulţime cu ajutorul voinţei cicatrizate
Care va fi vindecată prin a mea tenacitate
În faţă mi se arată un deşert de zăpadă
Care mă împiedică prin crivăţuri cu fulgi de piatră Read more »

Tu gândeşti pozitiv , iar eu mă zbat în negativitate
Tu vezi o lume liberă plină de vivacitate
Iar eu o lume care se tărăşte sub propria greutate
Ofilirea sufletelor care dau înapoi prin reticenţă sau fapte
Prosternarea în faţa nimicului a celor cu frică de moarte
Evoluţia care face un pas în faţă şi doi în spate
Mintea ta fertilă , plină de aberaţii bine plantate
Nu te lasă să vezi că eşti însoţit de fatalitate, spre mortalitate

Iubeşti să alergi pe această cale imaginară
Te privesc şi-mi doresc o ploaie acidă să apară Read more »

De câţiva ani , revolta ne fierbe în sânge
Mila stă deoparte singură şi plânge
Devenim fiare fără suflet însetate de ură
Căutăm răzbunare şi violenţă pură

Ochi plini de cearcăne şi frunţi încruntate
Oboseala gândirii provocate de o proastă societate
Poluarea şi neglijenţa provoacă indignarea unui întreg popor
În atmosferă văd interiorul plămânilor unui fumător

Lumina se întunecă , soarele se-negreşte
În depărtare , amprenta unei bombe zguduie , străluceşte
Vehicule blindate , păsări metalizate
Toate îşi fac meseria trimiţându-ne spre moarte Read more »

Se născuse…se afla în pragul inocenţei
Urma să dea piept cu o lume a violenţei
Timpul trecea , dar lui nu-i păsa
Îşi trăia copilăria , se distra…

Într-o zi însorită , împlinea 8 ani
Ca orice copil visa jucării,dar şi să cheltuie bani
Primeşte câţiva şi fuge spre magazin ţinându-i strâns
Dar a fost prins de copii necunoscuţi…i-a furat…a plâns

Creştea şi învăţa,
Comportamentul şi limbajul de pe strada sa
Observa fundătura de miserupism
Şi era împins spre agresivitate şi rasism. Read more »

Tu eşti ieri…
Eu sunt mâine ,
Astăzi , însă ,stă între mine şi tine.

Tu eşti zi
Eu sunt noapte
Ne-mbătăm cu ale noastre şoapte…

Tu eşti apă
Eu sunt foc…
Nu putem supravieţui în acelaşi loc…

Tu eşti divinitate
Eu sunt normalitate
Şi împreună trecem de orice greutate. Read more »