Kano’s blog

  Am revenit după o absenţă destul de măricică, gen… un an? , concepţiile s-au mai schimbat, poate chiar eu m-am schimbat, nu poate, sigur. De asemenea, gândirea mea s-a modificat sper eu ca în bine, daca nu total, măcar “mai bine”.

    S-a cam pus praful pe-aici aşa că trebuie sa fac NIŢICĂ ordine, (nu ştiu care e treaba cu diminutivele) am şters câteva categorii, trebuie să pun iar neşte chestii ca să pară şi blogul meu mai şukar, el de ce nu? Şi multe alte lucruri, voi începe iar cu douăzeci dă mii dă posturi, care mai de care mai idioate, inteligente, complicate, stupide, etc.

    Mă gândesc să reduc cât mai mult numărul de categorii să fie totul mai simplu, şi practic să axez anumite articole astfel încât să poată intra doar într-o singură categorie, nu douăzeci dă mii dă categorii. Aştept şi părerea voastră, dacă o mai intra cineva pe blogul acesta plin de pânze de păianjen… în timp ce scriu articolul ăsta, (vai ce mă enervează word-u ăsta că-mi tot modifică “ăsta” în “acesta”) mă gândesc la faptul că noaptea asta nu vreau să dorm deşi mâine am de prezentat un proiect la Literatură Universală, despre Ovidiu – Metamorfoze, unde douăzeci dă mii dă oameni se transformă în douăzeci dă mii dă obiecte, plante, animale… aş vrea să mă transform şi eu într-un lemur… că tot am vorbit cu Snickersu (aka o tipă simpatică, fostă colegă de clasă căreia eu îi zic Snickers, ceva împotrivă?) despre lemuri acum câteva minute.

     N-am idee cum de mi-a venit în cap să reîncep blogging-ul, probabil fiindcă acum sunt în perioada în care încep să mă organizez, caiete căcălău, liste de toate felurile, program de respectat, etc… vreau să fiu mai organizat, atâta tot, sunt parcă prea împrăştiat. Un viitor psiholog ce o să fiu eu cu douăzeci dă mii dă studii superioare, nu poate să fie împrăştiat.

     O să fie douăzeci dă mii dă articole despre toate porcăriile, aberaţiile, şi lucrurile interesante CU CAre v-am obişnuit în era precendentă, dar şi alte lucruri în plus, am mai renovat eu cât de cât bloggul cu o nouă temă dar… nu-i de-ajuns, estimez că o să fie pus la punct în… 2 zile?

    Read more »

Niciodată să nu crezi că eşti “cel mai cel”… fiindcă întotdeauna va fi cineva “şi mai şi”. Inferioritatea trebuie să  înveţe din lucrurile pozitive ale superiorităţii.

Voi pune câteva întrebări. Răspunsul fiecărei întrebări (simplu) va dezvălui cum cred eu că au aparut “îngerii”

1) Unde se presupune că se află dumnezeu? 
 

2) Diavolul se află jos, însă dumnezeu sus, cum ar fi putut ajunge oamenii sus?

3) Şi ce le-ar fi trebuit oamenilor ca să poată zbura?

4) Deci om + aripi = ?

Pământul era ceva comun, palpabil, însă cerul nu-l puteau atinge şi îi introducea într-o stare de confuzie. Cerul era
aşa de mare şi plin de mister încât au început să creadă că acolo se afla ceva divin. Şi aşa şi-a gasit dumnezeu locuinţa… în cer! Iar oamenii pentru a ajunge în cer, trebuiau să zboare.

P.S. : Răspunsurile se pot găsi în următoarea întrebare şi sunt scoase în evidenţă pentru a nu exista confuzie.(O să vă întrebaţi de ce am mai pus întrebări dacă am dat şi răspunsurile.Fiindcă dacă aş fi scris o frază în primul rând ar fi fost mai puţin atractivă, în al doilea rând,cei care se respectă vor încerca să dea răspunsul fără să-l caute în următoarea întrebare.Îmi pare rău că nu ştiu cum să fac spaţiile mai mari dintre întrebări, pentru ca, cititorul să nu fie tentat să se uite la următoarea)

Dacă fiecare zeu, al fiecărei religii (dintre cele care au zei) susţine că el este singurul zeu, şi nu mai există niciun altul în afară de el, ar însemna că din punct de vedere religios, fiecare are credinţa lui, iar credinţa lui (acest lui este oricine de pe glob) este cea dreaptă. Dacă este aşa, şi fiecare religie se elimină una pe alta, ar însemna că, într-un final,  ne ducem inevitabil spre iad.

Inspiraţia? : Prima poruncă din decalog : “Eu sunt domnul dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei în afară de mine.”

Evident, dumnezeu se presupune că a dat această poruncă, spre a remarca faptul că el este singurul, şi nu există alţi zei, cum existau la egiptenii care erau politeişti, evreii ţinuţi sub robie fiind şi ei, uşor, înclinaţi spre politeism. Dar, dacă dumnezeu este singurul, ce ne facem cu Allah? Ce ne facem cu ceilalţi zei care mai există? A se reţine că Allah nu este acelaşi cu dumnezeu, Coranul şi Biblia fiind foarte diferite, până şi pildele fiind diferite. Revenind, ce se întâmplă cu shintoiştii? cu hinduşii? cu budiştii? Absolut toţi cei care nu cred în dumnezeu se vor duce în iad? în fost asta scrie în prima poruncă? Profesorul meu de religie n-a ştiut să-mi răspundă, aşa cum n-a ştiut să-mi răspundă nici la alte 2 întrebări, reuşind doar la una din patru să-mi dea un răspuns cât de cât convingător.

Este logic, că musulmanii îl consideră pe dumnezeu un “fake” şi că Allah este de fapt singurul, aici altă problemă, toţi ceilalţi care nu cred în Allah, la fel, vor păcătui. Rezultatul acestor lucruri este că ne vom duce cu toţii spre iad.

Ce este viaţa? Aş spune că este un joc fără sens, un joc în acelaşi timp frumos şi dur, plin de întrebări, mulţi nu ştiu să joace acest joc şi se pierd… Pentru unii este mai scurt, pentru alţii mai lung dar pentru toţi la fel. Tuturor ne e frică de “game over”. Oare… după final… vom începe alt joc?

            Viaţa asta este parcă prea complicată… nu ştim cu siguranţă ce este ea, ştim doar ce presupune. Oare chiar avem vreun scop? Ar fi inutil să avem fiecare vreun scop. Din moment ce nu ştim care e, nici nu ne putem da seama…şi dacă vom spune “ăsta este scopul meu” de ce? Fiindcă aşa vrem noi să credem?

            Care este planul lui “Dumnezeu”? Credeţi că murim că aşa vrea “El”? Şi dacă m-aş fi născut, iar peste 5 zile aş fi murit? Ce plan ar fi avut cu mine aşa de important încât să-mi dea viaţă, iar apoi să mi-o ia…în doar 5 ZILE…think about it.

Şi vă puteţi imagina câte secrete pot fi păstrate , cât mister poate exista şi câte greşeli am evita , dacă am comunica prin priviri şi am uita de voce?

Aşa cum spune şi statusul meu “Atâta confuzie într-o minte nehotărâtă” . Ce ciudate sunt momentele în care anumite lucruri te iau prin surprindere şi habar n-ai cum să reacţionezi , ce să faci , şi te gândeşti dar tot nu-ţi trece nimic prin cap.Ideile ţi se par absurde , iar peste ceva timp când nu se mai poate face nimic , realizezi cât de prost ai fost că n-ai acţionat când trebuia şi regreţi …

    *Ce sunt adepţii stilului emo? Profeţii prostiei şi ai imaturităţii.*
    *De ce mulţi adepţi ai stilului emo se sinucid? În opinia lor fiindcă sunt deprimaţi, în opinia mea fiindcă vor să ne atragă atenţia că prostia este o boală contagioasă care se răspândeşte alarmant.*
    *Nebunia are propriile avantaje.V-ar plăcea ideea că puteţi controla o lume care vă pare foarte reală fiindcă o puteţi simţi şi vă puteţi bucura de iubirea persoanei pe care o doriţi?*
    *Unii nebuni sunt atât de fericiţi…în mintea lor ei sunt cei mai puternici fiindcă în viaţa reală au fost slabi…în mintea lor ei au parte de persoana pe care au iubit-o toată viaţa dar care în realitate i-a ignorat şi i-a alungat…în mintea lor există fericirea pe care realitatea nu le-a oferit-o.*
    *HA! Aveţi dreptul să râdeţi de persoanele cu handicap psihic sau să le compătimiţi? Care este diferenţa dintre iluziile lor , şi dumnezeul vostru?*

       *Care este diferenţa dintre psihologie şi filozofie? Faptul că filozofia răstălmăceşte gânduri în timp ce psihologia le rearanjează.Se poate spune că filozofia este sora mai mică a pishologiei*
       *Toate lucrurile pe care le considerăm boli sunt de fapt mici simptome în comparaţie cu boala pe care o purtăm de când ne naştem şi până murim.Noi prin inconştienţă am denumit această boală “timp” *
       *Când suntem copii vrem să devenim adulţi , astfel demarând într-o responsabilitate care combate inerţia timpului.Când ajungem la maturitate realizăm dificultatea vieţii şi ne dorim să ne întoarcem , dar nici măcar să frânăm , nu putem…*