Am observat cu timpul
Că de tot se alege nimicul
Totul este trecător
Şi poate-mi explic aşa
De ce uşor uşor parcă simt că mor
Am fost imaginat
De o fiinţă cu moralul ridicat
Şi mă-ntreb de ce doar persoanele mici
Sunt capabile să creeze creaturile de-aici
Aveam şi eu gaşca mea
Cum fiecare generaţie şi-o formează pe a sa
Eram foarte coloraţi
Şi presăraţi cu stele
Iar prietenii mei, erau şi ai prietenelor stăpânei mele
Alergam şi ne jucam
În salturi mari, curcubeie formam
Acum singurul curcubeu
Este alb şi negru şi este al meu
Fraţii mei mi-au povestit c-au observat
Că lumea s-a cam decolorat
Dar eu nu ştiam ce spun
Până atunci nu văzusem
Negrul intens de-acum
Gaşca mea între timp a dispărut
Şi incolorul a şi apărut
Am plâns şi-am nechezat
Într-o lume de un alb imaculat
După 10 ani şi-un pic
Nu credeam că voi rămâne singur
Într-un iad cumplit
Noaptea se lăsa…
Iar întunericul frumuseţea-mi ascundea
Dimineaţa sub copaci tăcuţi
Mă întrebam de ce sa fiu supus la acest chin
Cu ce scop suntem făcuţi?
Dacă oricum, trebuie să murim
Odată colorat, acum incolor
Odată trăiam, iar acum mor
Odată aveam prieteni, iar acum sunt singur şi plâng
Din lacrimile mele,
O floare colorată a răsărit din pământ
Am tresărit crezând că pot schimba ceva
Prin flori colorate puteam vorbi cu stăpâna mea
Şi m-am cutremurat când a rostit:
„ Inorogi nu există, nu mai cred în aşa ceva”
Am galopat toată lumea şi-am plâns
Am lăsat în urmă flori, ca un răspuns
Fugeam şi zbieram în gând:
„Ascultă-mă! Sunt aici! Nu mă pierde!
Plâng fiindcă nu pot să cuvânt!
Trebuie să ai speranţă, trebuie să crezi!
Nu te lăsa influenţată doar de ceea ce ţi se spune, nu vezi??
Nu-ţi ucide prietenul de joacă, am fost fericirea ta!”
Însă ştiu că nu mă mai putea auzi, asculta…
În spatele meu, florile se ofileau
Am căzut şi eu privind copacii cum se prăbuşeau
De ce toţi renunţă? De ce nimeni nu-i anunţă?
De ce nu cred în ce vor? De ce nu rămân la ideile lor?
De ce vor să devină cât mai repede maturi?
De ce eu, un simplu inorog…să mor prematur…
De ce nici măcar nu mă ascultă când ar putea…
De ce… întrebarea mea,
Oare chiar merit aşa ceva?
În spatele meu totul se sfârşeşte
E de la sine-nţeles că stăpâna mea îmbătrâneşte
Plâng cât pot de mult ca să creez o imensă floare
Şi prin ea să vă spun şi vouă tot ce mă doare
Nu vă pierdeţi speranţa, nu vă pierdeţi fericirea
Nu vă pierdeţi imaginaţia, preveniţi îmbătrânirea
Încărcaţi-vă pozitiv, sunteţi copii mereu
Nu vă spulberaţi visele, vă implor!
Vă rog! Iar la final…creaţi şi-un inorog.
Atât am avut de spus, mult nu mai am de trăit,
Această floare va deveni incoloră
Vă iubesc pe toţi sunteţi fiinţe minunate
Dar pe drum vă pierdeţi, adoptaţi răutate
Nu lăsaţi să vă invadeze lucruri necurate
Fiţi optimişti şi mergeţi mai departe
Vă spun „Adio” şi întotdeauna
Viaţa va mer…………………..rte.
“`inorog?!?
te-ai inspirat din cantemir?
p.s. cine e stapana ta?
p.s.2 am inteles faza cu prietenii
1) o fetita oarecare, deobicei ele se gandesc la inorogi,
Dar mi-a venit ideea asa ca…
(legat de faza cu prietenii)
2) Nup nu m-am inspirat din Cantemir si nu prea imi plac inorogii
3) glad
Care e trb cu inorogii si Cantemir?
“n`ai citit “istoria ieroglifica”?
3
inorogul e personajul principal
and yes, i feel so like a NERD now
credeam ca si ’stapana’ face trimitere
la o pers. adevarata ca preteniiiiiiiiii.
ps. unde gasesc variantele de bac la
socio pe 2010?
aoleu,da,am facut si noi la romana chestia cu cantemir si inorogul..
si tot la asta m-am gandit cand am vazut titlul si inceputul.
n-am inteles partea cu “Şi mă-ntreb de ce doar persoanele mici
Sunt capabile să creeze creaturile de-aici”
